China nu se va angaja cu Trump într-o aventură

Președintele Putin și aparatul său diplomatic au profitat de vizita Secretarului de Stat al USA, pentru ca – dominându-l – să dea impresia unui dialog între două mari puteri. Lumea nu e bipolară; deocamdată USA e hegemonul absolut.

Ultima aventură, spre care președintele Trump se îndreaptă cu viteza portavionului Carl Vinson, e Peninsula Coreea.

În toamna lui 2016, cei de la „The Atlantic” considerau, pe bună dreptate, că întrebarea esențială a campaniei electorale era „care dintre candidați e mai bine echipat să gestioneze amenințarea nord-coreeană, fără să declanșeze o catastrofă”. Atrăgând atenția că „recalcitranta, volatila, belicoasa Coree de Nord reprezintă cea mai imprevizibilă și potențial devastatoare amenințare la adresa SUA și a aliaților săi apropiați din Asia”, foarte temeinica publicație din Boston observa că, dintre toți, cel mai puțin calificat să facă față acestei provocări ar fi fost Donald Trump. „Rasismul său, xenofobia, oribilul său misoginism, ignoranța în ce privește istoria americană, disprețul față de Constituție și disprețul față de normele normele comportamentului politic” – fiecare dintre aceste defectele enumerate în urmă cu câteva luni reprezintă astăzi adevărate bombe fără ceas. (Apropo de istorie, Lavrov l-a pus ieri pe Tillerson într-o poziție jenantă, când le-a mărturisit ziariștilor că șeful diplomației americane a refuzat o discuție istorică despre Siria, recunoscând că nu e pregătit).

Pe agenda convorbirilor oficiale cu președintele Chinei de la Mar-a-Lago, de sptămâna trecută, s-a aflat și problema Coreei de Nord. Atunci, ca și în discuția telefonică de ieri, Xi Jinping i-a spus lui Donald Trump același lucru: lucrurile se pot rezolva exclusiv pe cale pașnică. Altfel și mai puțin diplomatic exprimat: China nu e dispusă să se angajeze într-o aventură.

Înaintea întâlnirii de la Mar-a-Lago, consilierii strategici îi puseseră în față președintelui Trump aceleași trei soluții, care se vehiculează de ani de zile, fiecare având serioase vulnerabilități: înarmarea nucleară a Coreei de Sud, anihilarea lui Kim Jong-un și a principalilor săi colaboratori sau o acțiune militară menită să anihileze capabilitățile nucleare ale Phenianului.

După plecarea președintelui Xi, deși lui Donald J. Trump i spusese și părea să fi înțeles că nu poate acționa fără China, pe 11 aprilie i s-a scurtat fitilul și a postat nervos pe Twitter: „Coreea de Nord caută probleme. Dacă China se decide să ajute, ar fi grozav. Dacă nu, o să rezolvăm problema fără ei! USA”.

În urmă cu trei ore, același mesaj: „Am mare încredere că China va negocia corespunzător cu Coreea de Nord. Dacă nu sunt în stare s-o facă, SUA cu aliații săi vor fi! USA”.

Spunând „aliați”, președintele Donald J. Trump se gândește, probabil, la Coreea de Sud și Japonia. Premierul Shinzo Abe l-a vizitat pe președintele Statelor Unite în februarie, îngrijorat mai ales de amenințarea nord-coreeană. Întâlnirea celor doi a făcut înconjurul internetului – și-au strâns mâna timp de 19 secunde. Însă nici Seulul, nici Tokio nu vor întreprinde nimic fără o strategie. Iar Trump de asta duce mereu lipsă, când se aripează.